Pe  via Dolorosa, mergeam anevoios
Brăzdat de gânduri multe, si de putere stors

Mă-nconjura o ceață, un nor îneguros
Era asa de rece, si-mi pătrundea în os

İar cei din jurul meu, pe rând mă părăseau
Si pietrele din drum, genunchii îmi răneau

O noapte-ntunecată, am început ca să zăresc
Eram asa de speriat, că nu stiam cum s-o opresc

Atunci, îmi ridic ochii, zăresc venind pe Miel,
Cu tălpi însângerate, si-o cruce mare după El

M-aplec spre El să văd, al Lui mare păcat,
În ochii Lui văd TAINA, si m-am înfiorat

Era curat, si sfânt, ca o zăpadă pură,
Atunci L-am întrebat: de ce pedeapsa-ndură?

Si îmi răspunde scurt, venit-Am să împlinesc,
A Tatălui dorintă, si să te mântuiesc

-Hai lasă-ti azi păcatul, si greutatea ta
Să le îngrop degrabă, pe veci sub crucea Mea

Urcam încet cu El, pe dealul din Calvar
M-am odihnit sub crucea Lui, si-am plâns cu mult amar

Atunci o grea povară, ce spatele-mi rupea,
Căzu acolo jos, răpus de crucea Sa

O vorbă mi-a mai zis ce-acuma-n minte-mi vine
-Să nu ai nici o grijă, Am să M-ntorc la tine

Si-n zarea limpezită, Se pierde pe cărare,
Si-n urma Îi  rămane, iubirea Lui cea mare.
  
Amin!